tíndă (tinzi), s. f. – 1. Prispă, pridvor, cerdac la casele țărănești. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tendă, tentă „cort”. Lat. tĕnda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda și tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabilă. Vezi definitia »

TROMBÍNĂ, trombine, s. f. Enzimă care participă la procesul de coagulare a sângelui. – Din fr. thrombine. Vezi definitia »

RUBRICATÚRĂ s. f. împărțire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură. (< germ. Rubricatur) Vezi definitia »

CARDIOGRÁMĂ s.f. Curbă reprezentând bătăile inimii înregistrate la cardiograf. [Pron. -di-o-. / < fr. cardiogramme, cf. gr. kardia – inimă, gramma – scriere]. Vezi definitia »

GÍNTĂ s. f. 1. grup de descendenți ai unui strămoș comun, legați între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producție fundamentală a comunei primitive. 2. neam, origine. ♦ (jur.) dreptul ~ților = dreptul internațional. (< lat. gens, -ntis) Vezi definitia »