șop interj. – Indică ideea de șușoteală. Creație expresivă, se folosește mai ales în forma șopa-șopa, uneori și șopîc(-șopîc). – Der. șopăi (var. șopoi, șopocăi, șopăcăi), vb. (a șușoti); șopăit (var. șopocăit), s. n. (șușotit); șopăială (var. șopîcăială), s. f. (șușotit); șopîrcăi, vb. (Mold., a fraieri, a linguși); șopîrcăială, s. f. (lingușeală); șopoti, vb. (a șușoti), probabil contaminat cu sl. šiputati, slov. šepetati, rut. šepotaty, šopotity, bg. šupotja, deși unele din aceste forme ar putea proveni din rom.; șopot, s. n. (susur, murmur), mr. șoput „șiroi”, megl. șopit, cf. sl. šapŭtŭ, šopotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 387; Tiktin; Rosetti, III, 52), bg. šepot, sb. šopot; șipot, s. n. (șovoi, izvor), var. de la cuvîntul anterior; șopti, vb. (a șușoti, a murmura), var. de la șopoti care se întilnește cu sl. šop(s)ti „a sufla în flaut”, sb. šaptati „a șușoti”, rus. šeptati; șoaptă, s. f. (murmur), deverbal; șopteală, s. f. (șușoteală); șoptit, s. n. (murmur); șoptitor, adj. (murmurător); șoroboti, vb. (Mold., a șușoti), de la șopoti, cu r infix (după Scriban, legat de rus. šorošiti „a gîfîi”); șoroboteală, s. f. (șușotit). Vezi definitia »

șop², șopuri, s.n. (reg.) 1. șopron. 2. podul șurii unde se păstrează fânul. 3. umbrar. Vezi definitia »

încróp s.n. (pop.) 1. apă căldicică. 2. supa caldă a miresei; uncrop. Vezi definitia »

POLITRÓP, -Ă I. adj. 1. care prezintă politropism. 2. (despre transformări de stare ale fluidelor) care se efectuează în așa fel, încât presiunea și volumul variază, în timp ce căldura specifică rămâne constantă. II. s.f. curbă care reprezintă o transformare politropă (I, 2). (< germ. polytrop) Vezi definitia »

TIREOTRÓP s. n. (Biol.) Hormon secretat de hipofiză, având rolul de a stimula și controla funcția tiroidei. [Pr.: -re-o-] – Din fr. thyréotrope. Vezi definitia »