PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). Vezi definitia »

DICORÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în prezența a două pupile. [Gen. -iei. / cf. gr. dis – doi, kore – pupilă]. Vezi definitia »

MUZICOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli nervoase cu ajutorul audițiilor muzicale. – Din fr. musicothérapie. Vezi definitia »

ADIAFORÍE s. f. (Înv.) Nepăsare, indiferență. [Pr.: -di-a-] – Ngr. adiaforia. Vezi definitia »

suprascríe, suprascríu, vb. III (înv.) a scrie deasupra unui text scris anterior. Vezi definitia »