PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. Vezi definitia »

BATIGRÁMĂ s. f. diagramă înregistrată de batigraf. (< fr. bathygramme) Vezi definitia »

MÁRȘĂ, marșe, s. f. Sol format pe depunerile rămase în urma retragerii apelor mării. – Germ. Marsch. Vezi definitia »

ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, s. f. Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept; chitanță, recipisă. – Din adeveri + suf. -ință. Vezi definitia »

HOBÁNĂ s.f. v. hoban. Vezi definitia »