spațír (-ruri), s. n. – (Trans.) Plimbare. Var. spatir și der. Germ. Spazier(gang). – Der. spațiri, vb. (Trans., a se plimba), din germ. spazieren. Vezi definitia »

mir s. n. – Lume, societate (în opoziție cu viața monahală). Sl. mirŭ (Cihac, II, 197; Tiktin; Conev 86). – Der. mirean, adj. (lumesc, de societate; s. m., laic), din sl. mirĕninŭ; mirenesc, adj. (de lume); mirenie, s. f. (lume, statut de laic). Vezi definitia »

SAFÍR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus. Vezi definitia »

GLÁSPAPIR (GLASPAPÍR) s. n. Hârtie specială mai groasă pe care a fost lipit un strat de sticlă pisată și care se folosește la șlefuitul lemnului, metalelor etc. – Din germ. Glaspapier. Vezi definitia »

DIAPÍR s.n. (Geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [Pron. di-a-. / cf. it. diapiro, gr. diapyros – ars profund]. Vezi definitia »