Definita cuvantului monadă
MONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu monadă
CRĂCÚȚĂ, crăcuțe, s. f. Diminutiv al lui cracă; crăculiță. – Cracă + suf. -uță. Vezi definitia »
garoáfă (garoáfe), s. f. – Plantă erbacee ornamentală, parfumată (Dianthus caryophyllus). – Mr. garoaflă. Ngr. γαράφαλον, din ngr. ϰαρυάφυλλον (REW 1727), în parte prin intermediul sb. garofo, garoful, garofan; cf. tc. karafil (› caramfil), it. garofano (ven. garofalo), fr. girofle, cuman. garanful (Kuun 92). După Daničič, III, 108, sb. provine din it. Vezi definitia »
CANDELÍȚĂ, candelițe, s. f. (Mar.) Nod care servește la prinderea unui obiect. – Candelă + suf. -iță. Vezi definitia »
FILOGENÉZĂ s.f. Filogenie. [< fr. phylogenèse, cf. gr. phyle – trib, genesis – origine]. Vezi definitia »
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică. Vezi definitia »