SELF¹- elem. „el însuși”, „auto”. (< fr. self-, engl. self) Vezi definitia »

SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus. Vezi definitia »

MONADÉLF, monadelfe, adj. (Bot.; despre androceul florii) Care are toate staminele unite prin filamentele lor, formând o coloană. – Din fr. monadelphe. Vezi definitia »

știolf¹ interj. (reg.) cuvânt care redă zgomotul produs de pașii cuiva care merge prin noroi. Vezi definitia »

ȘELF, șelfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf. Vezi definitia »