TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab. Vezi definitia »

TRÉNĂ¹ s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos. 2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne) Vezi definitia »

ATÉLĂ, atele, s. f. Piesă (din lemn, carton sau metal) folosită pentru a imobiliza în mod provizoriu membrele fracturate. – Din fr. attelle. Vezi definitia »

cuníță, cuníțe, s.f. (înv.) impozit pentru cirezile de vite aduse în țară pentru pășunat; văcărit. Vezi definitia »

gură bogată / spartă expr. 1. persoană vorbăreață. 2. persoană indiscretă. Vezi definitia »