Definita cuvantului monofonie
MONOFONÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. monophonie, engl. monophony)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu monofonie
-CHILÍE elem. chil2(o)-. Vezi definitia »
tămâie s. f., g.-d. art. tămâii; pl. - Vezi definitia »
ACTÍNIE s.f. (Zool.) Animal inferior de mare din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, care trăiește lipit de stânci. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < fr. actinie, cf. gr. aktis – rază]. Vezi definitia »
HIDROMETRÍE s.f. 1. Ramură a hidrologiei care studiază metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de apă sau al unei conducte. 2. Acumulare de lichid seros în cavitatea uterină. [Gen. -iei. / < fr. hydrométrie]. Vezi definitia »
STOICHIOMETRÍE s. f. parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. (< fr. stoichiométrie) Vezi definitia »