Definita cuvantului snamă
SNÁMĂ, snáme, s. f. Pocitanie; monstru. (din sb. znamenje = semn, semnal; dublet al lui znamenie, znamăn și znamen)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu snamă
cícovă, cícove, s.f. (înv.) podoabă femeiască. Vezi definitia »
HIDROCOSMÉTICĂ s.f. Ramură a cosmeticii având ca obiect îngrijirea sănătății și a frumuseții prin folosirea apei și a preparatelor cosmetice pe bază de apă. [Gen. -cii. / cf. fr. hydrocosmétique]. Vezi definitia »
RADIOSÚRSĂ s. f. obiect ceresc ca sursă de radiounde. (< fr. radiosource) Vezi definitia »
BUCÓLICĂ, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Lat. lit. bucolica (fr. bucolique). Vezi definitia »
superofértă s. f., g.-d. art. superofértei; pl. superoférte Vezi definitia »