bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793. Vezi definitia »

BIOMECÁNICĂ s.f. Capitol al biofizicii care se ocupă cu studiul acțiunii forțelor interne sau externe asupra organismelor vii. [< fr. biomécanique]. Vezi definitia »

NECROFÍTĂ adj., s. f. (ciupercă saprofită) care se hrănește pe țesuturile gazdei omorâte în prealabil, cu ajutorul unor enzime. (< fr. nécrophyte) Vezi definitia »

AROMORFÓZĂ s. f. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluției filogenetice. (< fr. aromorphose) Vezi definitia »

spârcuiálă, spârcuiéli, s.f. (înv.; despre o armată) spargere, împrăștiere, risipire, nimicire. Vezi definitia »