KÍSMET s.n. (În islamism) Destin, fatalitate, soartă, voința lui Alah. (cf. germ. Kismet) Vezi definitia »

PARCHÉT s.n. I. 1. Piesă de lemn în general de esență tare, folosită la pardosirea încăperilor; pardoseală făcută din astfel de piese. 2. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în exploatare. II. (În trecut) Magistratură specială care făcea cercetări în materie penală. ♦ Membrii acestei magistraturi; localul în care funcționa această instituție. [Pl. -te, -turi. / < fr. parquet]. Vezi definitia »

DESUÉT, -Ă adj. căzut în desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; învechit, perimat; demodat. (< fr. désuet, lat. desuetus) Vezi definitia »

PIOLÉT s. m. baston în alpinism, care are la capăt un fel de mic târnăcop. (< fr. piolet) Vezi definitia »

MINARÉT s. n. 1. turn circular înalt lângă o moschee. 2. element decorativ al unei clădiri în formă de minaret (1). (< fr. minaret, germ. Minarett) Vezi definitia »