MONOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a unui singur membru. [Gen. -iei. / < fr. monoplégie, cf. gr. monos – unic, plege – lovitură]. Vezi definitia »

CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă. 2. Confecționare. [Var.: confecțiúne s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis. Vezi definitia »

CIRCUMSPÉCȚIE s. f. atitudine circumspectă; precauție, prudență, rezervă. (< fr. circonspection, lat. circumspectio) Vezi definitia »

DISPEPSÍE s.f. Digestie grea. [Gen. -iei. / < fr. dyspepsie, cf. lat. dyspepsia < gr. dys – dificil, pepsis – digestie]. Vezi definitia »

MEZOMERÍE s. f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei subtanțe între formele ei izomere electronic; structură intermediară. – Din fr. mésomérie. Vezi definitia »