BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv. și arh.) Caleașcă. – Ucr. budka. Vezi definitia »

CIANHIDRÍNĂ s. f. produși de adiție ai acidului cianhidric cu aldehide. (< fr. cyanhydrine) Vezi definitia »

CENÚȘĂ s. f. 1. Reziduu solid format din substanțe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc). A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie. A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala. ♦ Rămășițele unui mort incinerat. 2. (În sintagma) Cenușă vulcanică = masă de elemente fine aruncată în atmosferă de un vulcan în erupție. – Lat. *cinusia (< cinis). Vezi definitia »

METENSOMATÓZĂ s.f. Concepție religioasă potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diverse corpuri spre a se apropia de perfecțiune. V. metempsihoză. [Var. metasomatoză s.f. / < fr. métensomatose]. Vezi definitia »

NEURODERMATÓZĂ s.f. Dermatoză datorată unor tulburări nervoase. [< fr. neurodermatose]. Vezi definitia »