ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie Vezi definitia »

ONOMATOFOBÍE s. f. teama patologică de a rosti anumite cuvinte. (< fr. onomatophobie) Vezi definitia »

HIPERPIREXÍE s.f. (Med.) Hipertermie exagerată. [Gen. -iei. / < fr. hyperpyrexie, cf. gr. hyper – peste, pyrexis – febră]. Vezi definitia »

MINIISTÓRIE s.f. Microistorie. [< mini- + istorie]. Vezi definitia »