Definita cuvantului zbuciuma
ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. ~ (din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din lat. bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zbuciuma
ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. (Pop.) A adulmeca; p. ext. a urmări. – Din urma2. Vezi definitia »
mușama s. f. sg. (intl.) 1. portofel. 2. buzunar. Vezi definitia »
ASOMÁ vb. tr. 1. a ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică). 2. a inoportuna, a lovi. (< fr. assommer) Vezi definitia »
SUPRIMÁ vb. I. tr. 1. A interzice; a nimici; a înlătura. ♦ A face să dispară. ♦ (Fam.) A omorî, a ucide; a extermina. 2. A da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. A renunța (la ceva); a elimina. [P.i. suprím. / < fr. supprimer, cf. lat. supprimere]. Vezi definitia »
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer. Vezi definitia »