DADAÍSM s. n. curent literar și artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea și răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul irațional, suprimarea oricărei legături dintre gândire și expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii și de culori în artele plastice; dada. (< fr. dadaïsme) Vezi definitia »

zeflemísm (rai) (ze-jle-) s. n. Vezi definitia »

HAPTOTROPÍSM s. n. orientare de creștere a organelor vegetale (tulpini, rădăcini) datorită excitației de contact, făcându-le să se încolăcească în jurul suporților. (< fr. haptotropisme) Vezi definitia »

FIDEÍSM s.n. 1. Concepție filozofică iraționalistă care dă credinței prioritate față de știință sau pune credința pe același plan cu știința. 2. Concepție iraționalistă, dezavuată de biserică, potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii. [Pron. -de-ism. / < fr. fidéisme, cf. lat. fides – credință]. Vezi definitia »

mentalísm s. n. 1. concepþie metafizicã potrivit cãreia realitatea este spirit. 2. atitudine a acelora care, într–un sistem lingvistic, considerã conþinutul ca un element determinant al expresiei. (<fr. mentalisme, germ. Mentalismus) 3. categorie a iluzionismului care consta in efecte care imita citirea gandurilor, premonitie, perceptie extra-senzoriala, telechinezie, telepatie. Vezi definitia »