líotă (líote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă. Vezi definitia »

PLETÍNĂ s.f. Navă remorcată pentru transportat mărfuri pe ape interioare cu adâncimi mici. [Cf. pilotină]. Vezi definitia »

căpețeálă, căpețéli, s.f. (reg.) partea frâului sau a căpăstrului ce se pune pe capul calului. Vezi definitia »

GLÁMNICĂ, glámnice, s. f. ~ (din sl. glavnikŭ; cf. glavă) Vezi definitia »

ANTIPARASTÁZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică prin care se urmărește a se demonstra că faptul incriminat este, dimpotrivă, lăudabil. [< fr. antiparastase, cf. gr. antiparastasis]. Vezi definitia »