DRAMATÍSM s.n. 1. Ceea ce provoacă o vie emoție, sentimente puternice (proprii unei drame). 2. (Fig.) Tensiune, încordare. ♦ Zguduire. [Cf. fr. dramatisme]. Vezi definitia »

CHIMÍSM s.n. Totalitatea fenomenelor naturale (mai ales organice) care se produc în virtutea legilor de care se ocupă chimia. ◊ Chimism gastric = probă de laborator prin care se studiază sucurile gastrice. [< fr. chimisme]. Vezi definitia »

TRAUMATÍSM s. n. ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violență exterioară; violența însăși; traumă. (< fr. traumatisme) Vezi definitia »

VERÍSM s. n. curent artistic și literar apărut în Italia la sfârșitul sec. XIX, care, sub influența naturalismului francez, își propunea să prezinte realitatea vieții cotidiene, întemeiată pe observație și analiză, pe veridicitate. (< it. verismo, fr. vérisme) Vezi definitia »

CONFUCIANÍSM s. n. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități. (< fr. confucianisme) Vezi definitia »