PROCÚRĂ s.f. Împuternicire prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat; act scris (oficializat) de împuternicire. [< fr. procure]. Vezi definitia »

juleándră, juléndre, s.f. (reg.) femeie sau fată înaltă, voinică și cu mers bărbătesc. Vezi definitia »

tárcă s.f. (reg.) tort subțire. Vezi definitia »

DÓBĂ s. f. v. tobă. Vezi definitia »

OSTIȘOÁRĂ, ostișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui oaste. Vezi definitia »