SFĂNȚÚICĂ, sfănțuici, s. f. (Înv.) Sfănțoaică. – Sfanț + suf. -uică. Vezi definitia »

DREZÍNĂ, drezine, s. f. Vehicul ușor, asemănător cu un vagonet, acționat cu mâna, cu pedale sau cu un motor, care servește la transporturi ușoare pe o linie ferată. – Din fr. draisine. Vezi definitia »

ARHITECTÚRĂ s. f. 1. știința și arta de a proiecta și construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli. 2. stilul, caracterul distinctiv al unei construcții, al unei epoci. 3. (fig.) structură, alcătuire internă a ceva; constituție (I, 2). (< fr. architecture, lat. architectura) Vezi definitia »

LIGNÍNĂ s. f. substanță organică macromoleculară care impregnează celulele, fibrele și vasele plantelor lemnoase. (< fr. lignine) Vezi definitia »

HALOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește pe solurile bogate în săruri. (< fr. halophyte) Vezi definitia »