Definita cuvantului arhitectură
ARHITECTÚRĂ s. f. 1. știința și arta de a proiecta și construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli. 2. stilul, caracterul distinctiv al unei construcții, al unei epoci. 3. (fig.) structură, alcătuire internă a ceva; constituție (I, 2). (< fr. architecture, lat. architectura)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu arhitectură
NUVELÍSTICĂ s.f. Totalitatea nuvelelor unui scriitor, ale literaturii unei epoci etc. [Gen. -cii. / cf. germ. Novellistik]. Vezi definitia »
șchiopârláncă, șchiopârlánce, s.f. (reg.; deprec.) femeie șchioapă. Vezi definitia »
RUÍNĂ, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina. Vezi definitia »
BIURÉTĂ s. f. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluțiilor sau gazelor. (< fr. burette, germ. Bürette) Vezi definitia »
geamálă (geamále), s. f. – Păpușă uriașă, mască de bîlci. Tc. cemal (Șeineanu, II, 185; Lokotsch 653). Vezi definitia »