TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia sau la turkmeni, originar din Turkmenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmène. Vezi definitia »

ARSÉN (< germ.) s. n. Element chimic (As; nr. at. 33, m. at. 74,92) semimetalic. În combinații funcționează în stările de valență 3 și 5. A. și majoritatea combinațiilor sale sînt toxice (doza mortală 0,1 -0,3 g). Este folosit în aliaje pentru mărirea durității. A fost descoperit în 1250 de Albertus Magnus. Vezi definitia »

FENOMEN²(O)- elem. „fenomen”. (< fr. phénomén/o/-, cf. gr. phainomenon) Vezi definitia »

GÉMEN, -Ă, gemeni, -e, adj. V. geamăn. Vezi definitia »

PNEUMALERGÉN s. n. alergen capabil a declanșa reacții alergice la nivelul aparatului respirator. (< fr. pneumallergène) Vezi definitia »