alimóri, s. m. pl. – Lăsata secului de brînză. Bg. ale more, exclamație auzită de obicei la sărbătoarea populară respectivă (Philippide, ZRPh., XXXI, 280; DAR). Vezi definitia »

CERȘITORÍ vb. IV. v. cerșetori. Vezi definitia »

prigorí (prigorésc, prigorít), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit). Vezi definitia »

NEVRI- elem. neur(o)-. Vezi definitia »

smerí (-résc, -ít), vb. refl. – A se umili, a fi supus. Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – Der. smerenie, s. f. (umilire, supușenie; umilință), din sl. sŭmĕrenije; smericiune, s. f. (înv., umilință); smerelnic, adj. (înv., umil); smeren, adj. (înv., umil), din sl. sŭmĕrĭnikŭ. Vezi definitia »