CIUDÍ, ciudesc, vb. IV. Refl. 1. (Reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (Înv.) A se mira, a se minuna 3. (Înv.) A se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit. – Din sl. çuditi sen. Vezi definitia »

glojdi, glojdesc v. t. a mânca. Vezi definitia »

plămădí (plămădésc, plămădít), vb. – 1. A amesteca aluatul cu drojdia. – 2. A urzi, a unelti. – 3. A concepe. Sl. pomladiti (Tiktin). Acest verb apare numai cu sensul de „a întineri”, dar trebuie să-l aibă și pe acela de „a înmuia”, cf. slov. mladina „maia, drojdie”. Der. din sb., cr. plamiti „a arde” (Cihac, II, 240) nu pare posibilă. – Der. plămadă, s. f. (maia); plămădeală, s. f. (maia; aluat). Vezi definitia »

PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. Vezi definitia »

eféndi s. m. – Domn (titlu turcesc dat demnitarilor civili). – Var. (înv.) afendi. Mr. afende. Tc. efendi (Șeineanu, III, 51; Ronzevalle 35), și acesta din ngr. ἀφέντης ‹ gr. αὐθέντης. Mr., direct din ngr. Vezi definitia »