CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare. Vezi definitia »

INTRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în interiorul”, „înăuntru”. [< fr., it. intra-, lat. intra]. Vezi definitia »

configurá vb. refl., tr. 1. A lua, a da o anumită formă, un anumit aspect. 2. (inform.) A interpreta comenzile unui sistem de operare. (< fr. configurer, lat. configurare) Vezi definitia »

ADJURÁ vb. tr. (rar) a se ruga fierbinte, a implora. (< lat. adiurare, fr. adjurer) Vezi definitia »

împăcurá, împăcuréz, vb. I (reg., înv.) a unge cu păcură. Vezi definitia »