HTONOGÉN, -Ă adj. (despre agenți patogeni) care trăiește în sol, de unde atacă diferite plante. (< fr. chtonogène) Vezi definitia »

POLIIZOPRÉN s. m. Produs macromolecular cu structură filiformă, obținut sintetic prin polimerizarea în emulsie a izoprenului și asemănător ca proprietăți și ca structură cu cauciucul natural. [Pr.: -li-i-] – Din fr. polyisoprène. Vezi definitia »

OROGÉN orogene, s. n. (Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos cutat. – Din orogeneză (derivat regresiv). Vezi definitia »

HELCOGÉN, -Ă adj. care generează ulcer. (< germ. hel-kogen) Vezi definitia »

CACOGÉN, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Care prezintă o structură genetică nefavorabilă. [< fr. cacogène]. Vezi definitia »