COMPLEMÉNT, complemente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din fr. complément, lat. complementum. Vezi definitia »

INDEHISCÉNT, -Ă, indehiscenți, -te, adj. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. – Din fr. indéhiscent. Vezi definitia »

DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, -ntis. Vezi definitia »

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis. Vezi definitia »

CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană care capitulează; capitulard. – Din rus. kapituliant. Vezi definitia »