METACROMAZÍE s. f. (Med.) Însușirea de a se colora diferit în raport cu colorantul utilizat sau cu țesuturile din jur. – Din fr. métachromasie. Vezi definitia »

AUTOROTÁȚIE s. f. mișcare de rotație a unei suprafețe portante sau a unui avion, care se întreține de la sine. (< fr. autorotation) Vezi definitia »

CUMĂTRÍE s. f. v. cumetrie. Vezi definitia »

ARTICULÁȚIE s.f. 1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase. ♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronunța, de a rosti un sunet; pronunțare a unui sunet; articulare. ◊ Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [Gen. -iei, var. articulațiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio]. Vezi definitia »

PITĂRÍE, pitării, s. f. 1. (Înv. și reg.) Brutărie. 2. Dregătoria pitarului; rang de pitar. – Pitar + suf. -ie. Vezi definitia »