DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ în ~ = de-a curmezișul. ◊ (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis) Vezi definitia »

CONGREGAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la congregație. [Pron. -ți-o-. / < engl. congregational]. Vezi definitia »

ECHILATERÁL, -Ă, echilaterali, -e, adj. (Despre unele figuri geometrice) care are toate laturile egale. – Din fr. équilatéral, lat. aequilateralis. Vezi definitia »

HEMOROIDÁL, -Ă adj. Referitor la hemoroizi. [Pron. -ro-i-. / < fr. hémoroïdal]. Vezi definitia »

ESTRÁL, -Ă, estrali, -e, adj. De estru, privitor la estru. ◊ Ciclu estral = ansamblul modificărilor periodice ale uterului și ale vaginului. – Din fr. oestral. Vezi definitia »