Definita cuvantului numen
NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu numen
pailághen s.n. (înv.) anexă (la un document). Vezi definitia »
TUBICÉN s. m. (ant.) cântăreț din trâmbiță; trâmbițaș. (< lat. tubicen) Vezi definitia »
POLIGÉN, -Ă adj. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite mai multe derivate pentru o valoare dată a variabilei. (< fr. polygène) Vezi definitia »
SEIMÉN, seimeni, s. m. (În sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza curții domnești. [Var.: siimén, simén s. m.] – Din tc. seğmen. Vezi definitia »
SIIMÉN s. n. v. seimen. Vezi definitia »