Definita cuvantului numitor
NUMITÓR s. m. termen al unei fracții, sub linia de fracție, indicând în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ a aduce la același ~ = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu numitor
tártor (-ri), s. m. – 1. Șeful demonilor și al duhurilor rele în general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Var. înv. și Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55), parțial prin intermediul sl. tartarŭ. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui să se pornească de la *tartăr, căci tartar reprezintă pronunția mold.). – Der. tartoriță, s. f. (diavoliță; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s. m. (spiriduș pitic și rău în basme) poate fi și el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarcă „tătăroaică”. Bg. tartor, pe care Conev 107 îl dă drept etimon al rom., ar putea proveni din rom. Vezi definitia »
PROFUNDÓR s.n. (Av.) Parte mobilă a ampenajului orizontal, care servește pentru a asigura echilibrul și mobilitatea longitudinală a avionului. [Cf. fr. profondeur]. Vezi definitia »
DRUMUȘÓR, drumușoare, s. n. Drumuleț. – Drum + suf. -ușor. Vezi definitia »
EXPIRATÓR, -OÁRE adj. care servește la expirat. ♦ (fon.) accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. (< fr. expirateur) Vezi definitia »
TIRALIÓR s.m. Soldat din arma infanteriei având misiuni de cercetare; infanterist. [Pron. -li-or. / < fr. tirailleur]. Vezi definitia »