Definita cuvantului obiect
OBIÉCT s. n. 1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simțuri. ~ de inventar = mijloc de muncă de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei întreprinderi. 2. (ec.) ~ ul muncii = lucru asupra căruia acționează omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale. 3. tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului; ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline. 4. (fil.) realitatea exterioară subiectului (1); (spec.) ceea ce este dat în cunoaștere, conținutul obiectiv al cunoștințelor subiectului. 5. (fig.) țintă, scop, țel. 6. complement (direct sau indirect). (< lat. obiectum, germ. Objekt)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu obiect
IMPÁCT s. n. 1. coliziune a două sau a mai multor corpuri, dintre care cel puțin unul este în mișcare. 2. ciocnire, incidență. 3. (fig.) efect de șoc, de surpriză. ◊ influență, efect. ◊ contact, lovire. 4. relație; întâlnire, incidență. 5. prezență. (< fr. impact, lat. impactus) Vezi definitia »
SUBPREFÉCT, subprefecți, s. m. Funcționar în vechea organizare administrativă însărcinat cu administrarea unei plăși sau a unui județ, ca ajutor al prefectului. – Sub1- + prefect (după fr. sous-préfect). Vezi definitia »
COMPACT2 s. n. pudrieră. (<engl. compact) Vezi definitia »
MICROOBIÉCT, microobiecte, s. n. Obiect sau sistem de dimensiuni foarte mici. [Pr.:-cro-o-] – Micro1 + obiect. Vezi definitia »
VERDÍCT, verdicte, s. n. 1. (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința; p. ext. sentința unei curți cu jurați; p. gener. sentință judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict. Vezi definitia »