Definita cuvantului obligație
OBLIGÁȚIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu obligație
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie. Vezi definitia »
ANOMALÍE s. f. abatere de la normă, de la regulă; defect grav, meteahnă. (< fr. anomalie, lat., gr. anomalia) Vezi definitia »
FOTOGENÍE s.f. 1. Producere de lumină. 2. Însușirea de a fi fotogenic. [Gen. -iei. / < fr. photogénie]. Vezi definitia »
READMÍSIE s.f. Nouă admisiune, readmitere. [Pron. re-ad-, gen. -iei, var. readmisiune s.f. / cf. fr. réadmission]. Vezi definitia »
IDEOGRAFÍE s. f. sistem de scriere cu ajutorul ideogramelor. (< fr. idéographie) Vezi definitia »