CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluțiúne s. f.] – Din fr. circonvolution. Vezi definitia »

DIVARICÁȚIE s.f. (Med.) Lărgire, depărtare a marginilor unei răni. [< fr. divarication]. Vezi definitia »

xantodermíe s. f., art. xantodermía, g.-d. xantodermíi, art. xantodermíei Vezi definitia »

EMINESCOLOGÍE s. f. Studiul vieții și operei lui Eminescu. – De la Eminescu (după dantologie). Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »