POTESTATÍV, -Ă adj. După cum dorește una dintre părțile contractante. [< fr. potestatif]. Vezi definitia »

CVIETÍV s.n. v. chietiv. Vezi definitia »

ILATÍV, -Ă adj., s. n. (caz) care, în anumite limbi, exprimă pătrunderea într-un loc; concluziv. (< fr. illatif, lat. illativus) Vezi definitia »

INVENTÍV, -Ă, inventivi, -e, adj. (Despre oameni, mintea lor etc.) Care poate inventa, care are talentul de a inventa; ingenios, ager. – Din fr. inventif. Vezi definitia »

ACUZATÍV s.n. Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziție și complementele circumstanțiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif]. Vezi definitia »