RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care crește pe stânci, în locuri abrupte, pietroase. 2. Săpat sau înscris în stânci. ♦ Artă rupestră = denumire dată desenelor, picturilor etc. de pe pereții peșterilor sau de pe stânci. [< fr. rupestre, cf. lat. rupes – stâncă, peșteră]. Vezi definitia »

PAHIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea grosimii obiectelor. [< germ. Pachymeter, cf. gr. pachys – gros, metron – măsură]. Vezi definitia »

áspru (áspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările române, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45. Vezi definitia »

ECLIMÉTRU, eclimetre, s. n. Instrument topografic care servește la determinarea distanței zenitale a unui punct sau a diferenței de nivel între două zone cotate. – Din. fr. éclimètre. Vezi definitia »

STRABOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea gradului de deviație a ochilor atinși de strabism. [< fr. strabomètre, cf. gr. strabos – strabic, metron – măsură]. Vezi definitia »