AUTOEXCITÁȚIE, autoexcitații, s. f. Excitație magnetică a unei mașini sau a unui aparat electromagnetic, produsă, în cursul funcționării, de ele însele. [Pr.: a-u-] – După fr. auto-excitation. Vezi definitia »

fiștigoáie s.f. (reg.) 1. fluier din nuia de salcie; fofează, drigană, flișcoaie, țicnal. 2. băț mic. Vezi definitia »

CONTRAVÉNȚIE, contravenții, s. f. Călcare a dispozițiilor unei legi, a unui regulament etc., care, având un grad redus de pericol social, este sancționată cu o pedeapsă ușoară. [Var.: (înv.) contravențiúne s. f.] – Din fr. contravention. Vezi definitia »

HIPOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază bolile și defectele calului. [Gen. -iei. / cf. fr. hippopathologie]. Vezi definitia »

WALKIE-TALKIE UÓKI-TÓKI/ s. n. aparat portativ de radioemisie-recepție, pentru comunicații la distanțe scurte; talkie-walkie. (< engl., fr. walkie-talkie) Vezi definitia »