FURTIȘÁG, furtișaguri, s. n. Furt (de mici proporții); ciupeală. – Furt + suf. -ișag (după magh. tolvajság). Vezi definitia »

mag (mági), s. m. – 1. Magician. – 2. Astrolog, sol.., (religie) rege din Orient. – Mr. mag. Ngr. μάγος, cf. bg. mag; și, în parte, din lat. magus. – Der. magie (var. înv. maghie), s. f., din lat. magia, gr. μαγεία, (sec. XVII) și, modern, din it. maggia, fr. magie; magic, adj., din fr. magique; maghicesc, adj. (înv., magic). Vezi definitia »

CREOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne. [Pron. cre-o-. / < fr. créophage, cf. gr. kreas – carne, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

ORCEÁG, orceaguri, s. n. (Bot.; reg.) Arpagic. – Et. nec. Vezi definitia »

ripág s. (reg.) numele a două plante erbacee: nap și rapiță. Vezi definitia »