SAXOFÓN s.n. Instrument muzical de suflat, de alamă, cu muștiuc și clape, construit pe principiul clarinetului. [Pl. -oane. / < fr. saxophone, cf. Sax – numele constructorului, gr. phone – voce, it. sassofono]. Vezi definitia »

CHITÓN¹ s. n. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation. (< fr. chiton, gr. khiton) Vezi definitia »

ANTITÓN s.n. (Poligr.) Emulsie formată din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

BARBON [bá:bən], Nicholas (c. 1640-1698), economist englez. Unul dintre fondatorii conceptului de „asigurări”, lucrările sale anticipîndu-i prin concluzii pe A. Smith și D. Ricardo („Discurs despre comerț”, „Discurs despre bani și noua monedă”). Vezi definitia »

zacón, zacoáne, s.n. (înv.) 1. lege, regulă, normă. 2. tagmă, ordin religios. Vezi definitia »