Definita cuvantului ondulație
ONDULÁȚIE s. f. 1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ◊ totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ondulație
AEROFOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafețelor terestre și întocmirea hărților și a planurilor topografice pe baza fotogramelor aeriene. [Gen. -iei. / < fr. aérophotogrammétrie]. Vezi definitia »
PALEOPEDOLOGÍE s. f. Ramură a pedologiei care studiază solurile formate în pleistocen sau mai vechi. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologie. Vezi definitia »
INSTITÚȚIE s.f. 1. Formă de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumită activitate, care îmbrățișează un anumit domeniu etc. ♦ Așezământ. [Gen. -iei, var. instituțiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio]. Vezi definitia »
ECOGRAFÍE s.f. Metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore. [Gen. -iei. / < fr. échographie]. Vezi definitia »
ORONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munți. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume]. Vezi definitia »