NECROLATRÍE s.f. Cult exagerat pentru morți. [Gen. -iei. / < fr. nécrolâtrie, cf. gr. nekros – mort, latreia – cult]. Vezi definitia »

ALITERÁȚIE s.f. (Lit.) Repetare a aceluiași sunet sau a acelorași grupuri de sunete în două sau mai multe cuvinte care se succed; parhomeon. [Gen. -iei, var. aliterațiune s.f. / cf. fr. allitération, it. aliterazione, lat. alliteratio]. Vezi definitia »

ETIMOLOGÍE s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor. 2. Explicare istorică a sensului și a formei unui cuvânt. ♦ Etimon. ◊ Etimologie populară = modificare a unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă; etimologie multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin toate etimoanele probabile. [Gen. -iei. / cf. fr. étymologie, lat., gr. etymologia – studiul înțelesului adevărat < etymos – adevărat, logos – studiu]. Vezi definitia »

BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă urâtă, murdară. – Din bălăcări + suf. -ie. Vezi definitia »

OBSTINÁȚIE s.f. (Liv.) Încăpățânare, îndârjire, îndărătnicie. [Gen. -iei, var. obstinațiune s.f. / < fr. obstination, cf. lat. obstinatio]. Vezi definitia »