REFÚZNIC, -Ă, refúznici, -e, s. m. și f. 1. (În fosta U.R.S.S.) Cetățean sovietic, cu precădere evreu, căruia i s-a refuzat dreptul de a emigra din Uniunea Sovietică. 2. Persoană care refuză să se supună anumitor legi sau ordine, în special ca acțiune de protest. (cf. engl. refusenik < traducere parțială a rus. otkaznik < otkaz = refuz + suf. -nik) [MW] Vezi definitia »

SCÉNIC, -Ă, scenici, -ce, adj. 1. Care aparține scenei (1), privitor la scenă. ◊ Spațiu scenic = parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. – Din fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus. Vezi definitia »

PSIHOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la psihotehnică. II. s. f. ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor, utilizând un ansamblu de metode ale psihometriei (teste, aparate etc.). (< fr. psychotechnique) Vezi definitia »

ÍNDIC, -Ă adj. indian. (< lat. indicus) Vezi definitia »

AÚLIC², -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus) Vezi definitia »