Definita cuvantului orchestrație
ORCHESTRÁȚIE s. f. 1. arta de a orchestra (1). ◊ transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație (1). ◊ modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre. 2. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică. (< fr. orchestration)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu orchestrație
EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie. Vezi definitia »
AUTOSATISFÁCȚIE s. f. mulțumire de sine. (< fr. autosa-tisfaction) Vezi definitia »
dizertatie Vezi definitia »
HETERODOXÍE s. f. elem. eterodoxie. Vezi definitia »
GLOSOLOGÍE s. f. 1. parte a medicinei care studiază limba și afecțiunile ei. 2. totalitatea termenilor tehnici dintr-o disciplină. (< fr. glossologie) Vezi definitia »