REDÁN s. n. 1. ieșitură în zidul unei fortificații. ◊ serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. proeminență pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcații care asigură alunecarea pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. (< fr. redan) Vezi definitia »

PROSIMIÁN, prosimieni, s. m. (Zool.) Lemurian. [Pr.: -mi-an] – Din fr. prosimiens. Vezi definitia »

MAROCÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Maroc. ◊ (s.n.) dialect arab vorbit în Maroc. (< fr. marocain) Vezi definitia »

STAN, stani, s. m. (Reg.) Parte a cămășii femeiești, de la brâu în sus. ♦ Parte a cămășii femeiești, de la brâu în jos. – Bg., sb. stan. Vezi definitia »

TRIMARÁN, trimarane, s. n. Ambarcațiune cu trei corpuri legate între ele printr-o punte. – Din engl. trimaran. Vezi definitia »