ANALGÍE s. f. analgezie. (< fr. analgie) Vezi definitia »

HEMIPARESTEZÍE, hemiparestezii, s. f. (Med.) Parestezie a unei jumătăți a corpului. – Din fr. hémiparesthésie. Vezi definitia »

COACERVÁȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation. Vezi definitia »

CAȘEXIE (‹ fr.; {s} gr. kakhexia „stare proastă”) s. f. Stare de slăbire excesivă a organismului, în care substanțele de rezervă sînt consumate în totalitate, ajungîndu-se la atrofie musculară și alterarea stării generale. Poate fi consecința unei boli cronice, a subalimentației sau a bătrîneții (c. senilă). Vezi definitia »

ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione]. Vezi definitia »