SUPRANATURALÍSM s. n. formă excesivă a naturalismului. (după fr. surnaturalisme) Vezi definitia »

HOMOZIGOTÍSM s. n. însușire a organismelor homozi-gote. (< fr. homozygotisme) Vezi definitia »

PEDOCENTRÍSM s. n. orientare în pedagogie care afirmă că centrul activității instructiv-educative îl constituie copilul. (< ped³/o/- + centrism) Vezi definitia »

RITUALÍSM s. n. 1. supunere excesivă la ceremoniile (bisericești). 2. tendință care urmărește să sublinieze importanța riturilor și ritualurilor prescrise de tradiția superstiției sau de credința religioasă. (< fr. ritualisme) Vezi definitia »

DILETANTÍSM s.n. Faptul de a fi diletant. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire și de seriozitate într-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr. dilettantisme]. Vezi definitia »