IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék). Vezi definitia »

SPONDÁIC, -Ă adj. (Despre hexametri) Care are al cincilea picior compus dintr-un spondeu. [Pron. -da-ic. / cf. fr. spondaïque]. Vezi definitia »

TANÁTIC, -Ă adj. referitor la moarte, specific morții. (< fr. thanatique) Vezi definitia »

IRÉNIC, -Ă adj. inspirator de pace; pacific. (< fr. irénique, lat. irenicus, gr. eirenikos) Vezi definitia »

calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerșetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerșetor); calicește, adv. (ca un calic); calicenie, s. f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerși; a se zgîrci); calicie, s. f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție); calicime, s. f. (mulțime de cerșetori); calicos, adj. (zgîrcit). Vezi definitia »