SIMBOLÍSM s. n. Sistem de simboluri (1), reprezentare prin simboluri. ♦ Spec. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii; reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri (1). 2. Curent programatic în literatura și arta universală, constituit la sfârșitul secolului XIX, potrivit căruia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. ◊ Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt sau a unui grup de sunete de a sugera sau de a întări noțiunea pe care o desemnează sau o anumită atitudine față de ea; legătură dintre un sunet sau un grup de sunete și o anumită idee. – Din fr. symbolisme. Vezi definitia »

PANROMÂNÍSM s. n. Concepție politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într-un singur stat. – Pan¹- + românism. Vezi definitia »

EPIFENOMENALÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia conștiința ar fi simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. (după fr. épiphénoménisme) Vezi definitia »

ETNICÍSM s. n. Tendință a unor grupări literare românești de la începutul secolului al XX-lea de a subordona aspectele etice și estetice celor etnice. – Etnic + suf. -ism. Vezi definitia »

HIPÍSM s. n. Sport practicat cu cai (de curse). – Din fr. hippisme. Vezi definitia »