ORGÁNIC, -Ă adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Fig.) Care se referă la constituția, la structura unei lucrări, a unui tratat etc. 2. Care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ Chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. [Cf. fr. organique, lat. organicus]. Vezi definitia »

AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. [Pr.: -xi-o-] – Fr. axiomatique. Vezi definitia »

ÁFRO-ASIÁTIC, -Ă, afro-asiatici, -ce, adj. Care este comun (din punct de vedere politic) Africii și Asiei, privitor la Asia și la Africa. [Pr.: -si-a-] – Din fr. afro-asiatique. Vezi definitia »

KILOMÉTRIC, -Ă adj. Privitor la kilometru, care indică kilometri. ♦ (Fig.) Foarte lung, interminabil. [Cf. fr. kilométrique]. Vezi definitia »

DIAGENÉTIC, -Ă, diagenetici, -ce. adj. (Geol.) Cu caracter de diageneză. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagénétique Vezi definitia »